La caza (Vânătoarea)

Carlos Saura inițiază, cu această poveste a unei partide de vânătoare la care participă trei vechi prieteni, un cinema metaforic pe care, alături de producătorul spaniol Elías Querejeta, îl va aborda pe întreaga durată a anilor 60 ai secolului XX. În ciuda marilor dificultăți pricinuite de cenzura care stăpânea peste Spania în epocă, filmul – premiat cu Ursul de Argint pentru regie la Berlin – a reușit să ofere o perspectivă clară - și care chiar și în zilele noastre uimește prin impactul imaginilor sale- asupra învinsilor și învingătorilor din Războiul Civil într-o interesantă descompunere a patriarhatului franchist

Sinopsis: Trei vechi prieteni și un tânăr înrudit cu unul dintre ei se gândesc să petreacă o zi plăcută la vânătoare pe un domeniu privat. Problemele personale și tensiunile dintre ei vor ieși ușor- ușor la suprafață transformând ziua într-un infern, ca un fel de reflexie a unei lupte care avusese loc în zonă în timpul Războiului Civil.