Clubul de poezie: Postpoezie și literatură actuală: Agustín Fernández Mallo, Luna Miguel

În această sesiune vom «atinge» poeticile secolului XXI, acel teritoriu pe care unii l-au numit postpoezie, unde limbajul se pliază pe sine însuși pentru a interoga rămășițele realului. De la Agustín Fernández Mallo (1967), vom citi «La esperanza cóncava que se forma», un poem care funcționează ca un dispozitiv științifico-poetic: atomi care reordonează lumea, reziduuri, lumini care înaintează în lovituri de secure și o nimfă care șoptește de la televizor. Poezia devine teorie a mulțimilor, hartă genetică, «casetă de teritoriu». De la Luna Miguel (1990), prezentăm «Luna le pide a Luna que escriba un poema feliz», un text care confruntă imperativul fericirii cu imposibilitatea de a o numi, unde corpul, dorința și fragilitatea se instalează în cotidian. Două voci care, din materie și emoție, extind limitele poeticului.