Acestea nu sunt suferinte

Într-o zi oarecare, cinci femei din Quito, prietene din adolescenţă, se revăd după paisprezece ani. Elena aşteaptă cel de-al doilea copil, Marina trăieşte avatarurile infidelităţii, Diana a rămas văduvă de tânără şi-şi împarte singurătatea cu fiica ei în vârstă de cincisprezece ani, iar Tamara duce aceeaşi viaţă de abonată a cluburilor, cu droguri şi bărbaţi. În seara revederii o vor vizita pe Alejandra, grav bolnavă. Filmul este un portret de grup în care fiecare personaj apare cu luminile şi umbrele paradoxalei lui condiţii de cetăţean de clasă medie al unui oraş din Anzi. Pe durata acestei întâlniri, fortuită şi departe de a fi una obişnuită, cele cinci femei vor ţese – într-un du-te vino de culpabilitate şi speranţă, fraternitate şi singurătate – o tapiserie de emoţii care tâşnesc în mijlocul unei aparente rutine cotidiene.